Acad. prof. dr. Eugen Simion

membru titular al Academiei Române

S-a născut la 25 mai 1933 în comuna Chiojdeanca, județul Prahova. Urmează Liceul „Sfinții Petru și Pavel din Ploiești” (actualul Colegiu „I.L. Caragiale”), student la Facultatea de Litere a Universității din București unde îi sunt profesori personalități ca Tudor Vianu, George Călinescu, Alexandru Rosetti și Iorgu Iordan. Doctoratul, coordonat de profesorul Șerban Cioculescu, este finalizat cu o teză despre Eugen Lovinescu. Ocupă, apoi posturi de cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu” (1957-1962), redactor la Gazeta literară (1963-1968), lector universitar la Catedra de istoria literaturii române a Facultății de Litere București (1968-1971).

 

Din 1970 până în 1973 este lector invitat de limbă română la Universitatea Sorbona, Paris IV, apoi în perioada 1973-1990 este conferențiar universitar al Facultății de Litere București, iar din 1990 este profesor deplin la aceeași universitate.

 

Desfășoară o bogată activitate publicistică având colaborări mai susținute cu revistele Gazeta literară, Contemporanul și Viața românească (1960-1968). La săptămânalul România literară scrie săptămânal din 1968, iar la Literatorul se angajează cu aceeași consecvență din 1991. Este director la revista Caiete critice din 1990.

 

Membru titular al Academiei Române din 1992 (corespondent - 1991), președinte al acestei instituții din 1998 până în 2006, preşedinte al Secţiei de Filologie şi Literatură, respectiv director al Institutului de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”.

 

Este autorul a peste 3000 de articole și studii publicate în reviste de specialitate și al volumelor: Proza lui Eminescu, 1964; Orientări în literatura contemporană, 1965; Eugen Lovinescu, scepticul mântuit, 1971; Scriitori români de azi, I, 1974; Scriitori români de azi, II, 1977; Timpul trăirii, timpul mărturisirii. Jurnal parizian, 1977, 1983– ediția în limba maghiară; Dimineața poeților,1980; Întoarcerea autorului, 1981; Scriitori români de azi, III, 1983; Sfidarea retoricii. Jurnal german, 1985; Scriitori români de azi, IV, 1989; Moartea lui Mercutio, 1993; Limba maternă și limba poeziei – Cazul Christian W. Schenk, 1993; Convorbiri cu Petru Dumitriu, 1994; Mircea Eliade, un spirit al amplitudinii, 1995; Fragmente critice, I, Scriitura publică, scriitura taciturnă, 1997; Fragmente critice, II, Demonul teoriei a obosit, 1998; Fragmente critice, III, 1999; Clasici români, I, 2000; Fragmente critice, IV, 2000; Ficțiunea jurnalului intim, vol. I-III, 2001; Genurile biograficului, 2002; Tânărul Eugen Ionescu, 2006; Ion Creangă. Cruzimile unui moralist jovial, 2011; Cioran – o mitologie a nedesăvârșirilor, 2014.

 

În 1977 a primit premiul Academiei, iar Premiul Uniunii Scriitorilor i-a fost decernat de 5 ori. Premiul Opera Omnia i-a fost decernat din partea Asociației Scriitorilor din București în 2006 și tot atunci a fost distins și cu premiul național pentru activitatea de coordonare a colecției Opere fundamentale a Academiei Române.

 

Wikipedia