Gherasim LUCA

Scriitorul suprarealist Gherasim Luca (Salman Locker) se naște în 10/23 iulie 1913 la București și se stinge din viață în 9 februarie 1994 la Paris.

 

Studiază atât în România, cât și în Parisul anilor 1938-1940. După izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial și ocuparea capitalei franceze de trupele germane decide să se reîntoarcă în țară și, alături de poetul și prietenul său Gellu Naum, pune bazele „Grupului suprarealist român”, din care vor face parte și Paul Păun, Dolfi Trost și Virgil Teodorescu. În cadrul grupării, Luca „explorează cu o fervoare ieșită din comun toate temele mitologiei suprarealiste. Vine cu propriile soluții în căutarea miraculosului, mai ales inventarea iubirii și admirabila dialectică a negării morții” (Petre Răileanu). Publică în 1945, împreună cu Dolfi Trost, Manifestul „Dialectique de la dialectique”, în care „se afirmă că suprarealismul nu poate exista decât în măsura în care se opune întregii lumi și lui însuși”. În 1952, emigrează în Israel și, după o scurtă perioadă petrecută acolo, se stabilește definitiv în Franța, la Paris.

 

Tânărul „étranjuif”, așa cum se autointitulează scriitorul, debutează revuistic în septembrie 1930 în publicația avangardistă „Alge”, cu poeziile „Barbară”, „Developări” și „Pătrundere”. Versurile sale în limba română apar în reviste precum: „Muci” („Se caută potcoave de inimă moartă”, 1932), „Unu” („Cuvânt de deschidere la o expoziție de pictură”, 1932), „Cuvântul liber” („Poemul oamenilor blânzi”, 1933) sau „Meridian”-ul craiovean („Sfânta împărtășanie”, 1937).

 

În 1933 debutează editorial cu proza poetică „Roman de dragoste”, „eterna poveste tragică a iubirii neîmpărtășite [...] reînviată și actualizată aici prin modernitatea scriiturii” (Marina Vanci-Perahim). În 1937 publică romanul „Fata Morgana” în Atelierele Ramuri, compus din cele șapte „cărți”: „Jocul”, „Furtuna”, „Struțul”, „Necesitatea zborului”, „Conspirație”, „Lumea la 100°” și „Fata Morgana”. Opt ani mai târziu, apar volumele „Un lup văzut printr-o lupă” („un manifest de eliberare”, așa cum îl consideră criticul Virgil Ierunca), „Inventatorul iubirii”, urmat de „Parcurg imposibilul” și de „Marea moartă” (una dintre ediții reproducând ilustrațiile autorului – „cinci cubomanii, pentru Inventatorul iubirii, și cinci obiecte non-oedipiene, pentru Marea moartă” – Ion Pop) și „Le vampire passif” (carte importantă pentru definirea programului și viziunii poetice a autorului, „de-acum intim și în chip mărturisit legate de suprarealism” – Ion Pop).

 

Scrierile dramaturgice ale lui Gherasim Luca includ „Atelier de cizmărie” (Revista „Muci”, 1932) și „De la orele douăsprezece noaptea femeile încep să spună anumite cuvinte murdare” (Revista „Alge”, 1933).

 

Producția literară în limba franceză cuprinde: „Héros-Limite” (Paris, 1953, cu trei desene semnate de Jacques Hérold), „Ce Château Pressenti” (Paris, 1958, cu frontispiciu și un desen de Victor Brauner), „La fin du monde” (Paris, 1969, cu un desen al autorului și un frontispiciu de Micheline Catti) sau „Paralipomène” (Paris, 1976, cu o cubomanie a scriitorului – noțiune pe care Gherasim Luca o definește ca fiind „corespondentul ocular instantaneu al comportamentului nostru față de lumea exterioară, comportament care constă în refuzul de a privi ca pe o realitate obiectivă axiomatica condiție umană, chiar sub aspectele sale aparent imuabile”).

 

Considerat de Gilles Deleuze drept „un mare poet printre cei mai mari”, Gherasim Luca este „unul dintre fondatorii exuberantului grup suprarealist român care evoluează în nonconformism estetic și revoltă socială, prelungind aventura avangardistă trăită în special, de aproape sau de departe de Tzara, Fondane, Brâncuși, Brauner” (Petre Răileanu).